Comisia Europeană a luat recent decizia de a trimite România în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din cauza nerespectării obligațiilor referitoare la monitorizarea calității aerului. Această acțiune survine în temeiul nerespectării prevederilor stipulate în Directiva 2008/50/CE și Directiva 2004/107/CE privind calitatea aerului înconjurător. Obligațiile de monitorizare sunt considerate esențiale pentru a asigura măsurători adecvate ale poluanților majori și pentru un management eficient al calității aerului la nivel național.
Conform directivelor europene, statele membre sunt obligate să evalueze constant calitatea aerului înconjurător. Acest proces impune cerințe detaliate legate de rețelele de monitorizare, incluzând numărul, tipul și amplasarea precisă a punctelor de prelevare, alături de obiective stricte privind calitatea datelor colectate. Executivul de la Bruxelles a semnalat, însă, faptul că România nu s-a asigurat că Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului îndeplinește aceste cerințe legale obligatorii.
Eforturi insuficiente și etapele procedurale
Procesul de infringement a început încă din iunie 2017, când Comisia a transmis României o scrisoare de punere în întârziere, urmată de o scrisoare suplimentară în iulie 2019. Ulterior, în iunie 2023, Comisia a emis un aviz motivat. În ciuda acestor avertismente și a eforturilor de modernizare a Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului, modificările necesare nu au fost finalizate corespunzător.
În urma evaluării celor mai recente date privind calitatea aerului din România, Comisia a concluzionat că există în continuare lacune semnificative în materie de conformitate. Aceste deficiențe afectează capacitatea rețelei de a furniza informații complete și fiabile, așa cum este prevăzut în legislația Uniunii Europene.
Deficiențe majore identificate
Deficiențele constatate se concentrează pe elemente fundamentale ale monitorizării și afectează datele colectate pentru o serie de poluanți critici. Printre problemele principale se numără:
- Numărul insuficient de puncte de prelevare: Rețeaua nu dispune de un număr adecvat de stații de monitorizare amplasate conform cerințelor legale.
- Nerespectarea obiectivelor de calitate a datelor: Datele colectate nu ating standardele necesare de precizie și fiabilitate.
Aceste neajunsuri se referă la monitorizarea principalilor poluanți care influențează sănătatea publică și mediul. Printre acești poluanți se numără particulele în suspensie (PM10 și PM2,5), dioxidul de sulf (SO2), oxizii de azot (NOx), diverse metale grele și benzoapirenul.
Comisia Europeană a considerat că măsurile luate de autoritățile române au fost până în prezent insuficiente pentru a asigura alinierea deplină la cerințele UE. Prin urmare, s-a luat decizia de a trimite cazul în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Contextul legislativ european
Directivele 2008/50/CE și 2004/107/CE fac parte din cadrul amplu de politică pentru un aer curat și sunt vitale pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru 2030 privind poluarea aerului, prevăzute în Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării. Aceste acte normative stabilesc valori-limită și valori-țintă clare pentru concentrațiile diferiților poluanți și impun cerințe detaliate pentru modul în care datele privind calitatea aerului trebuie monitorizate și raportate.
Scopul directivelor este de a se asigura că statele membre evaluează, gestionează și îmbunătățesc în mod adecvat calitatea aerului înconjurător, garantând astfel respectarea standardelor UE privind calitatea aerului și protecția cetățenilor.
